Afecțiuni ale retinei

Sindroamele de interfață vitreo-retiniană

Vitreoretinopatia proliferantă se referă la migrarea și proliferarea celulelor în spațiul subretinian, cavitatea veterană, pe și sub suprafața retiniană.

Ca urmare a distrugerii barierei fiziologice, la nivelul interfeței vitreo-retiniene, se produce prin intermediul migrării, adeziunii și proliferării celulare o membrană intravitreană și epiretiniană, care, în funcție de contractilitate, poate provoca o retracție vitreo-retiniană. Acest proces este acompaniat de o lichefiere progresivă a vitrosului.

Debutul este marcat de o reacție inflamatorie inițială, indusă între altele de migrația fagocitelor. Producția ulterioară de colagen și contracția celular-mediată a membranelor colagenice duce la decolare de retină și pierderea vederii.

Sindroamele de interfață vitro-retiniană pot fi remediate prin intermediul chirurgiei retiniene.

Retinopatia diabetică proliferativă

Această boală este o complicație frecventă a diabetului, care netratată corespunzător, duce la complicații ce pot cauza pierderea vederii la persoanele între 20 și 65 ani.

Boala constă în formarea de noi vase de sânge, anormale, ce cresc pe suprafața retinei sau se extind în cavitatea vitreană. Vasele de sânge nou formate se rup cu ușurință producând hemoragii. Astfel, sângele se poate acumula la nivelul retinei și corpului vitros, cauzând scăderea vederii.

În faza de debut a retinopatiei diabetice este posibil să nu apară nicio schimbare a vederii pacientului. Pe măsura evoluției bolii, apar numeroase semne ce pot indica prezența retinopatiei diabetice: încețoșarea privirii, apariția unor puncte negre în câmpul vizual, vederea dublă datorată acțiunii bolii asupra nervilor ce controlează mușchii ochiului, dificultatea de a citi de aproape, afectarea vederii nocturne, greutate în perceperea culorilor, scăderea severă a vederii.

Retinopatia diabetică proliferativă poate fi remediată prin intermediul chirurgiei retiniene.

Hemoragia vitreană

Hemoragia vitreană este o afecțiune datorată prezenței sângelui în vitros ca urmare a ruperii unor vase sanguine.

Cauzele cele mai frecvente sunt maladiile precum: retinopatia diabetică, hemoglobinopatii, retinoschizisul congenital, ocluziile venoase, rupturile retiniene, traumatismele.

Debutul bolii este brutal, cu scăderea unilaterală și nedureroasă a acuității vizuale, până la încețoșarea vederii ca un voal negru ce se pune peste ochi. În cazul hemoragiilor mai mici pacientul observă puncte negre mobile cu mișcările ochiului.

Hemoragia vitreană poate fi remediată prin intermediul chirurgiei retiniene.

Gaura maculară

Degenerescența maculară sau gaura maculară este o boală oftalmologică în urma căreia apare distrugerea vederii centrale. Se produc leziuni la nivelul maculei, o zonă mică aflată în partea posterioară a globului ocular.

Macula are rol în vederea culorilor și detaliilor obiectelor, necesare pentru vederea centrală.

Vederea centrală este necesară în desfășurarea unor activități precum cititul, condusul de autovehicule și recunoașterea persoanelor. Întrucât degenerescența maculară nu afectează și vederea periferică, nu apare orbirea completă.

Riscul de apariție al degenerescenței maculare crește pe măsura avansării în vârstă, începând cu 50 de ani.

Există două forme de degenerescență maculară. Ambele forme afectează doar un singur ochi, dar dacă boala apare la un ochi, în cele din urmă va apare și la celălalt.

Degenerescenţa maculară forma nonexudativă cât și cea exudativă produc pierderi de vedere și pot avea unele simptome în comun:

  • vederea centrală devine mai slabă, înceţoşată sau mai puţin exactă
  • este nevoie de mai multă lumină la citit,
  • este nevoie de mai mult efort pentru a putea fi văzute feţele persoanelor,
  • obiectele apar distorsionate şi mai mici decât sunt în realitate,
  • în câmpul vizual central apar pete albe sau negre,
  • liniile drepte devin mai ondulate şi mai curbate; acesta este de obicei primul simptom întâlnit în forma exudativă,
  • apare pierderea vederii centrale, care nu dispare sau se agravează în timp; aceasta poate fi severă și rapidă în cazul degenerescenței maculare exudative.

Gaura maculară poate fi remediată prin intermediul chirurgiei retiniene.

Dezlipirea de retină

Dezlipirea de retină este o afecțiune relativ rară (aproximativ o persoană din 10 000 este afectată anual) ce apare atunci când retina este împinsă sau trasă din poziția ei normală. Acea parte a retinei care este dezlipită nu funcționează normal, astfel încât vederea devine neclară și încețoșată.

Aceasta boală poate apărea la orice vârstă, însă este mult mai frecventă după vârsta de 40 ani, afectând mai ales miopii.

Cel mai frecvent, dezlipirea de retină apare în caz de: traumă, miopie, retinopatie diabetică, tumori intraoculare, distrofii ale membranei retiniene.

Dezlipirea de retină nu este dureroasă, cele mai frecvente simptome fiind: percepția unei perdele sau val în câmpul vizual, străfulgerări luminoase (în special la periferia câmpului vizual), vedere ondulatorie (neclară), apariția unor pete în câmpul vizual (datorită corpilor flotanți în vitros), scăderea bruscă a vederii.

Dacă boala este neglijată, poate apărea pericolul inflamației cronice, apariției cataractei, iar ochiul poate pierde complet capacitatea de a vedea.

Dezlipirea de retină poate fi remediată prin intermediul chirurgiei retiniene.

Close Menu