Hipermetropia reprezintă un viciu de refracţie, caracterizat printr-un deficit de convergenţă – lumina provenită de la obiectele privite este refractată deficitar, iar imagina obiectelor se formează în spatele retinei. La nivelul maculei (zona de acuitate vizuală maximă) lumina se proiectează sub forma unui cerc luminos, responsabil de vederea neclară – scăderea acuităţii vizuale pentru depărtare dar şi pentru apropiere.
Hipermetropia poate fi prezentă încă de la naştere sau poate fi ulterior dobândită (traumatisme ale globului ocular, luxaţii de cristalin, procese neoplazice retrooculare).

Persoanele cu hipermetropie văd neclar, atat la distanta, cat si de aproape, fiind nevoite să depună constant efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară.
Deoarece hipermetropul realizează în permanenţă un efort acomodativ susţinut, cel mai probabil vom asista şi la apariţia strabismului convergent.
Hipermetropia poate fi tratată prin intermediul unei intervenții cu laser rapide și simple.